EN 378 și ISO 5149: clase de siguranță, clase de amplasare și limite de încărcătură

Cele patru părți ale standardului

EN 378, Sisteme frigorifice și pompe de căldură – Cerințe de securitate și de mediu, se aplică sistemelor frigorifice și pompelor de căldură staționare și mobile de toate dimensiunile, cu excepția climatizării vehiculelor. Ediția în vigoare este EN 378:2016, în care partea 1 are amendamentul A1 din 2020 ^[1][2]. Standardul are patru părți:

1. Partea 1: Cerințe de bază, definiții, clasificare și criterii de selecție. Aici se găsesc clasele de siguranță, clasele de amplasare, categoriile de acces și limitele de încărcătură.
2. Partea 2: Proiectare, construcție, încercare, marcare și documentație. Aceasta acoperă, printre altele, PS, descărcarea presiunii și proba de presiune.
3. Partea 3: Locul de instalare și protecția persoanelor. Aceasta acoperă sălile de mașini, ventilarea, detectarea gazelor și echipamentele de urgență.
4. Partea 4: Exploatare, întreținere, reparare și recuperare.

ISO 5149, cu aceleași patru părți, este echivalentul internațional și se folosește în multe țări din afara Europei, de exemplu ca bază pentru AS/NZS 5149 în Australia și Noua Zeelandă ^[4].

Clase de siguranță

Fiecare agent frigorific are o clasă de siguranță conform ISO 817 și EN 378-1: o literă pentru toxicitate și o cifră pentru inflamabilitate ^[1][5].

Clasa de amplasare și categoria de acces

Cât agent frigorific poate conține un sistem depinde de locul în care este amplasat sistemul și de cine are acces în spațiul respectiv ^[1].

• Categoria de acces a (generală): spații în care poate fi prezent oricine, de exemplu magazine, hoteluri și locuințe. b (supravegheată): spații în care este prezent doar un număr limitat de persoane, dintre care unele cunosc procedurile de siguranță, de exemplu birouri și laboratoare. c (autorizată): spații în care au acces doar persoane autorizate, de exemplu zone de producție și camere frigorifice.
• Clasa de amplasare I: sistemul sau părțile care conțin agent frigorific se află într-un spațiu ocupat. II: compresoarele și recipientele sub presiune se află într-o sală de mașini sau în exterior. III: toate părțile care conțin agent frigorific se află într-o sală de mașini sau în exterior. IV: părțile se află într-o incintă ventilată.

Limite de încărcătură

Limita de încărcătură protejează persoanele din încăpere dacă întreaga încărcătură se scurge. Pentru agenții neinflamabili, limita se bazează pe o concentrație în kg/m³ care ține seama de toxicitate și de lipsa de oxigen (limita practică). Încărcătura maximă este atunci, în esență, limita înmulțită cu volumul celei mai mici încăperi în care se poate scurge agentul frigorific. Pentru agenții inflamabili există și limite bazate pe limita inferioară de inflamabilitate (LFL): m1 = 4 m³ × LFL, m2 = 26 m³ × LFL și m3 = 130 m³ × LFL, înmulțite cu 1,5 pentru clasa 2L. Modul de aplicare a limitelor depinde de clasa de amplasare și de categoria de acces ^[1]. Articolul despre agenții frigorifici inflamabili prezintă exemple pentru R290 și R32.

Săli de mașini și detectarea gazelor

Dacă, în caz de scurgere, concentrația dintr-o încăpere poate depăși limita practică, partea 3 impune măsuri: detectarea gazelor cu alarmă și uneori ventilare mecanică sau o sală de mașini. O sală de mașini trebuie să aibă, printre altele, ventilare, detector de gaz, oprire de urgență în afara încăperii și uși care se deschid spre exterior. Există cerințe suplimentare pentru amoniac și pentru agenții inflamabili.

Presiune: PS, descărcare și încercare

Partea 2 cere ca fiecare parte a sistemului să aibă o presiune maximă admisibilă (PS) cel puțin egală cu cea mai mare presiune la care poate fi expusă partea în funcționare, în repaus și în timpul transportului, ținând seama de temperatura ambiantă. Sistemul trebuie protejat împotriva presiunii excesive cu limitatoare de presiune și supape de siguranță reglate la cel mult PS. După instalare, sistemul trebuie supus probei de rezistență și probei de etanșeitate ^[2]. Ghidul despre proba de presiune descrie cum se face aceasta.

În UE, sistemele frigorifice sunt adesea echipamente sub presiune conform Directivei 2014/68/UE privind echipamentele sub presiune (PED). Categoria (I–IV) depinde de PS, de volum sau de diametrul conductei și de grupa fluidului. Agenții inflamabili și toxici sunt în grupa 1, ceilalți în grupa 2. Categoria stabilește ce evaluare a conformității este necesară înainte ca sistemul să poată primi marcajul CE ^[6]. EN 378-2 se folosește pentru a demonstra că cerințele directivei sunt îndeplinite.

Revizia EN 378

CEN revizuiește EN 378. Proiectul prEN 378:2025 a fost supus anchetei publice între 3 iulie și 25 septembrie 2025. El include, printre altele, o nouă metodă de stabilire a limitelor de încărcătură pentru agenții inflamabili, iar tabelul agenților frigorifici din anexa E a părții 1 devine o parte 5 separată. Partea 4 urmează să fie înlocuită de EN ISO 5149-4 fără modificări tehnice. Potrivit AREA și IOR, votul formal era planificat pentru 17 iulie–11 septembrie 2026, iar publicarea pentru 28 februarie 2027. Noua ediție va înlocui ediția din 2016 ^[3].