Regulile Norvegiei pentru agenți frigorifici: SEE, produktforskriften, taxa pe HFC și certificarea

Regulile UE se aplică prin Acordul SEE

Norvegia nu este membră a UE, dar regulile UE privind gazele F se aplică prin Acordul SEE. Un regulament UE nu se aplică direct în Norvegia. El trebuie mai întâi preluat în Acordul SEE printr-o decizie a Comitetului mixt SEE și apoi transpus în dreptul norvegian. Regulamentul (UE) nr. 517/2014 a fost preluat în Acordul SEE cu adaptări și se aplică în Norvegia printr-o trimitere în produktforskriften (forskrift om begrensning i bruk av helse- og miljøfarlige kjemikalier og andre produkter, regulamentul privind produsele) § 6a-1 ^[1][2]. Capitolul 6a din produktforskriften tratează gazele fluorurate cu efect de seră.

Noul Regulament (UE) 2024/573 se aplică în UE din 11 martie 2024. Conform notei SEE a Guvernului norvegian din februarie 2026, acesta nu fusese încă preluat în Acordul SEE. Este considerat relevant pentru SEE, dar Norvegia are nevoie de adaptări, printre altele la datele interdicțiilor de introducere pe piață a anumitor produse (articolul 11). După preluare, va fi transpus în produktforskriften § 6a-1 ^[2]. Miljødirektoratet scrie că modificările legislației norvegiene vor fi supuse mai întâi consultării naționale și că nu poate spune încă când ^[1].

Autoritate și control

Miljødirektoratet (Agenția norvegiană pentru mediu) răspunde de regulamentul privind produsele și de regulamentul privind deșeurile în ceea ce privește gazele F, publică îndrumări și desemnează organismele de certificare ^[1][3]. Actorul principal este deci o autoritate națională, nu municipalitatea, ca în Suedia. Skatteetaten (administrația fiscală norvegiană) gestionează taxa pe HFC/PFC ^[4].

Controale de etanșeitate și evidențe

Deoarece în Norvegia se aplică încă 517/2014, controalele de etanșeitate depind de cantitatea în tone CO2e conform acestui regulament ^[6]:

Instalațiile închise ermetic cu mai puțin de 10 t CO2e nu necesită controale de etanșeitate dacă sunt etichetate ca închise ermetic. Operatorul trebuie să țină evidența, printre altele, a cantității și tipului de agent frigorific, a cantităților adăugate și recuperate și a rezultatelor controalelor ^[6]. Din 2020 este interzisă utilizarea gazelor F cu GWP de 2500 sau mai mult pentru service-ul instalațiilor frigorifice cu 40 t CO2e sau mai mult ^[7].

Certificarea persoanelor și a firmelor

Cine instalează, face service, verifică etanșeitatea sau recuperează agent frigorific din echipamente staționare de refrigerare, aer condiționat și pompe de căldură trebuie să dețină un certificat personal gaze F, iar firmele care execută lucrările pentru terți trebuie să dețină un certificat de firmă. Acest lucru este valabil și pentru o persoană fizică autorizată care lucrează pentru terți ^[3]. Miljødirektoratet desemnează organismele de certificare. Isovator AS certifică persoane și firme pentru refrigerare și pompe de căldură, iar Incert AB certifică personalul pentru echipamente electrice de comutație care conțin gaze F ^[3]. Isovator are un serviciu online în care comercianții pot verifica ce persoane și firme sunt certificate ^[3].

O particularitate norvegiană este că certificatele sunt valabile cinci ani. Din 1 iulie 2022, certificatele personale și de firmă mai vechi de cinci ani trebuie reînnoite. Atestatele de instruire (opplæringsbevis) nu au limită de valabilitate ^[3].

Taxa pe HFC și PFC

Norvegia percepe o acciză, avgift på hydrofluorkarboner (HFK) og perfluorkarboner (PFK) (taxa pe hidrofluorocarburi și perfluorocarburi). Aceasta se aplică importului și producției de gaze vrac, precum și importului de amestecuri și produse care conțin gazele ca o componentă, de exemplu aparate de aer condiționat ^[4]. În 2026 cota este de 1,639 NOK pe kg de gaz înmulțit cu GWP-ul gazului, ceea ce înseamnă 1 639 NOK pe tonă CO2e. În 2025 era de 1 405 NOK pe tonă CO2e ^[4][8]. HFC și PFC reciclate se numără printre excepții ^[4].

Rambursare la distrugere

Cine predă HFC sau PFC unei instalații de recepție autorizate pentru distrugere primește o rambursare. De la 1 ianuarie 2026 cota este de 1,405 NOK pe kg de gaz distrus înmulțit cu GWP-ul gazului. Cota a fost înghețată la nivelul din 2025 și este stabilită în avfallsforskriften (regulamentul privind deșeurile) § 8-3. Decizia se bazează pe o evaluare din 2024 care a constatat că cotele mai mari nu au crescut cantitatea de gaz colectată, iar Miljødirektoratet continuă cu o revizuire generală a schemei ^[5].

Exemplu de calcul cu valori GWP din 517/2014 (rotunjit, NOK pe kg) ^[4][5][6]:

Taxa face ca completarea cu HFC cu GWP ridicat să fie scumpă. Este unul dintre motivele importante pentru care CO2 (R744), amoniacul și hidrocarburile sunt frecvente în instalațiile norvegiene. Verificați întotdeauna valorile GWP și cotele publicate de Skatteetaten pentru anul în curs.

Listă de verificare practică

• Lucrați după 517/2014 și produktforskriften capitolul 6a până când 2024/573 este preluat în Acordul SEE ^[1][2].
• Verificați ca certificatul personal și certificatul firmei să nu fie mai vechi de cinci ani ^[3].
• Calculați intervalul controlului de etanșeitate în tone CO2e, nu în kg ^[6].
• Predați agentul frigorific uzat unei instalații autorizate pentru a primi rambursarea taxei ^[5].
• Includeți taxa în deviz atunci când alegeți agentul frigorific pentru o instalație nouă ^[4].