Traseu conducte pe plan de etaj

Balancing and pump

Insulation

Traseu: planul este acoperit de o grilă (aproximativ 200 de pași în lățime, plus fiecare coordonată relevantă, astfel încât conductele să se termine exact pe obiectele lor). Costul unui pas este lungimea sa – blocat într-o zonă interzisă, 40 % într-un coridor de conducte, de 15 ori pe o cale de evacuare, casă a scărilor, puț de ascensor sau spațiu public – plus o penalizare pentru fiecare cot. Căutarea A* cu direcția în stare găsește cea mai ieftină cale în unghi drept.

Rețele comune: conductele unui sistem formează un arbore (un arbore Steiner rectiliniu, euristic): mai întâi unitatea prin punctele de trecere în ordinea lor, apoi întotdeauna evaporatorul care este cel mai ieftin de atins din conductele deja așezate, apoi o rundă în care fiecare evaporator este conectat din nou acolo unde este cel mai ieftin. O conductă nouă nu începe niciodată pe un terminal, o coloană sau un teu care are deja trei conducte, deci fiecare teu este un teu simplu la 90° pe conducta pe care stă. Dispunere tradițională (aleasă per sistem): o rețea dreaptă de-a lungul rândului sau coloanei cu cel mai mic cost pentru rețea și ramificații, prin mijlocul evaporatoarelor și cuprinzându-le pe toate și unitatea; unitatea este conectată la rețea și fiecare evaporator primește propria ramificație din aceasta. Conductele de alte tipuri (alt sistem, liniile răcitorului de gaz/condensatorului) sunt urmărite: liniile de grilă de lângă un traseu existent costă mai puțin, deci conductele noi rulează în același traseu pe aceleași suporturi, una lângă alta. În dispunerea tradițională, o ramificație poate deveni o sub-rețea pentru evaporatoarele din apropiere de același tip (MT cu MT, LT cu LT). „Rutare din nou” variază costurile și penalizarea de îndoire (și, pentru rețeaua tradițională, rândul sau coloana) pentru a oferi alte alternative.

Linii, în culorile diagramelor de flux ale calculatoarelor (CO2: aspirație MT verde, aspirație LT albastru, presiune înaltă roșu; HFC/HC: partea de joasă presiune albastru, partea de înaltă presiune roșu): lichidul și aspirația (CO2: aspirație MT și LT; HFC/HC: aspirație) merg pe același traseu la o distanță fixă pe desen; conductele de gaz fierbinte și condens (CO2: către și de la răcitorul de gaz) au propriul traseu. O conductă sau un teu tras păstrează fiecare piesă orizontală sau verticală; un capăt fix primește o scurtă deplasare.

Dimensionare: fiecare piesă între două teuri, terminale sau coloane primește o dimensiune pe linie, folosind fizica calculatorului CO2 (R744: aceleași tabele de proprietăți, dimensionare după viteză, Darcy–Weisbach cu Swamee–Jain) sau a calculatoarelor HFC/HC (tabele CoolProp, supraîncălzirea contorizată ca efect de răcire, gazul extinzându-se de-a lungul liniei). Coturile și teurile se iau în calcul prin lungimea lor echivalentă (Crane TP-410: cot 30 D, teu direct 20 D, derivație 60 D); marja acoperă supapele și alte elemente similare.

Înălțimi: fiecare piesă este montată în/la tavan, pe un perete, în pardoseală sau în sol, fiecare la înălțimea sa deasupra pardoselii (tipul liniei arată care). Unde agregatul, o piesă și următoarea, sau o piesă și un vaporizator se află la înălțimi diferite, conducta verticală este adăugată cu două coturi, înălțimea sa statică și – pentru gazul care urcă – verificarea întoarcerii uleiului. O coloană marcată manual este o schimbare de nivel. Robineții cu sferă sunt listați, dar nu sunt luați în calcul în căderea de presiune.

Coloane: o coloană adaugă lungimea sa verticală și două coturi. O coloană de lichid adaugă înălțimea sa statică; o coloană de gaz (aspirație care urcă spre agregat, gaz fierbinte care urcă spre condensator) este verificată pentru întoarcerea uleiului cu j*g = v·√(ρg/(g·D·(ρl−ρg))) ≥ 0,85 și dimensionată în jos până când transportă uleiul, ca în calculatorul HFC.

Apă și agent termic secundar: debitul fiecărui consumator este dat de puterea sa / (cp × (tur − retur)) la temperatura medie (tabelele de proprietăți ale calculatorului pentru încălzire și răcire); fiecare conductă primește cea mai mică dimensiune corespunzătoare vitezei și căderii de presiune maxime (Darcy–Weisbach, Colebrook–White), fitingurile fiind calculate ca procent din lungime. Fiecare consumator este echilibrat în raport cu cel mai defavorizat (cel puțin 3 kPa peste vana sa, Kv = Q/√Δp); înălțimea de pompare este suma dintre calea cea mai defavorizată, vana acesteia, sursă și o marjă. Izolație și pierderi de căldură per conductă (modelul EN ISO 12241, ca la calculatorul de încălzire și răcire), cu verificare la punct de rouă pentru conductele reci.

Export: fiecare sistem este salvat ca fișier de proiect al calculatorului aferent (CO2 cupru, HFC sau HC): fiecare conductă principală având evaporatoarele racordate pe aceasta, iar evaporatoarele suplimentare racordate prin teu pe ramura proprie a unui evaporator (de la fiecare teu, evaporatorul cel mai îndepărtat deține ramura), lungimile reale și un adaos care oferă aceeași lungime de frecare ca și coturile contate aici.